Numele in general este mai mult decat un apelativ sau un cod alfabetic personal (analogic cu codul numeric personal).
Teoretic, omul poate purta orice nume (dorit de el sau de parintii lui), dar trebuie sa fim constienti ca acesta va fi purtat toata viata si chiar dincolo de aceasta viata si va creste sau va scadea in popularitate odata cu persoana care poarta acel nume. De aceea numele nu trebuie pus la intamplare sau schimonosit dupa bunul plac, pentru ca el se identifica cu persoana care-l poarta.
Numele crestine (sau devenite crestine) au forme variate, iar diferenta de scriere sau pronuntie nu trebuie sa ne sperie, pentru ca ea nu conteaza. Cel mai frecvent nume de barbat – Ioan, este cunoscut in lume sub zeci de transliterari si pronuntii (Ion, Ivan, John, Jean, Jovan, Giovanni, Johann, Juan, Janos, Jan etc.), dar el ramane totusi acelasi nume, fiecare folosind varianta locala. Acest lucru este valabil cu multe alte nume si doar un preot lipsit de cultura generala poate sa spuna ca el boteaza cu numele „Gavriil”, dar nu si cu cel de „Gabriel”, pe simplul motiv ca nu l-a gasit in calendar exact asa cum stie el. Ar fi cazul sa intelegem ca o buna parte din diferentele de transliterare si pronuntie a numelor se datoreaza celor doua moduri de a citi limba greaca: erasmic sau reuchlinian. Grecescul Μιχαήλ poate fi citit si Mihail, dar si Michael – si ambele sunt corecte (intr-un anume fel). La fel e si cu Γαβριήλ, care este Gavriil si Gabriel in acelasi timp.
O alta problema o reprezinta schimbarea genului unor nume. In traditia monahala este extrem de cunoscuta practica feminizarii unor nume barbatesti, de aceea nimeni nu se scandalizeaza cand aude asa nume de calugarite precum Serafima, Siluana, Macaria s.a. Cunosc insa preoti din Moldova care nu au vrut sa boteze fete cu numele Daniela (prorocul Daniil/Daniel), Adriana (Sf. Adrian), Andreea (Sf. Ap. Andrei), Nicoleta (Sf. Nicolae) sau chiar Mihaela si Gabriela (Arhanghelii Mihail si Gavriil). Nu gasesc alta explicatie decat lipsa de cultura a celor care refuza sa boteze cu nume feminizate, desi practica este pe larg folosita in mediul monahal. Apropo, se cunosc si cazuri de masculinizare a unor nume, precum Anastasie, Athanasie s.a., care in forma de substantiv comun sunt la feminin.
