Medicul Gabriel Diaconu spune ca nimic nu ii sperie mai mult pe parinti decat posibilitatea ca cineva ar putea sa le faca ceva copiilor lor.
Psihiatrul elaboreaza chiar si o serie de sugestii, atat pentru parinti cat si pentru educatori, referitoare la modul in care ar trebui sa se desfasoare conversatiile referitoare la sex sau seductie.
”Invata-ti copilul sa spuna NU. Cu voce tare. Invata-l sa tipe. Invata-l sa fie nesupus. Cearta-te constructiv cu el. O relatie buna cu copilul tau nu e cea in care e docil, obedient si ”cuminte”. E copil. Cumintenia e doar a pamantului fertil pentru pradator”, scrie medicul, al carui mesaj va invitam sa-l cititi si, daca se poate, sa-l si aplicati.
”Nimic nu sperie mai mult un parinte decat posibilitatea ca cineva ar putea sa-i faca ceva copilului lui. Asta face ca, cel putin in zonele metropolitane, copiii sa fie insotiti pana la varste mai inaintate. Solutia nu e sa tii copilul intr-o ”bula” de siguranta. Solutia e sa educi copiii astfel incat sa se descurce intr-o lume un pic mai complicata decat cea pe care am mostenit-o noi.
Ofer mai jos un scurt kit conversational pentru parinti si educatori de copii la varsta prescolara si scolara (clase I – V).
i. Discutiile despre sex, organe genitale, zone permise/ nepermise in contactul cu alte persoane pot sa inceapa de la varsta de 4 ani, adaptat la varsta, vocabularul si nivelul de intelegere al copilului. Zonele nepermise pentru un adult sunt buze, fata, gat, abdomen, aria pantalon/ fusta.
ii. Ce e important de clarificat e ca majoritatea agresiunilor cu tenta sexuala despre care nu discutam, inca, suficient, sunt cele facute de persoane CUNOSCUTE. Aici intra unchi, matusi, bunici. Ele sunt de cele mai multe ori atingeri nepermise, pozitionarea nefireasca a copilului (”calutul”, ”statul in poala”), imbaiatul impreuna, pastratul copilului in camera in timp ce adultul se schimba.
NB: Pentru o persoana cu fantezii sexuale cu minori si cele mai inocente gesturi sunt filtrate prin sistemul de organizare al fanteziei. Astfel de ”fotograme” ii ofera, ulterior, pedofilului un catalog de trambuline psihice pe care le ruleaza, compulsiv, in planul mental, ca preludiu, inceptie sau invitatie.
NB 2: Este privilegiul parintilor sa stabileasca aceste reguli, inclusiv in familia extinsa. Am avut, in practica mea, situatii in care femei, abuzate in trecut de tati, unchi, frati isi lasau copiii in compania nesupravegheata a acestora. Fie si explicabila, psihologic, o astfel de decizie, tot provoaca pauza dedublarea mintii lor, la zeci de ani de la un abuz, ca victimizarea lor avusese ceva ”special”, deci nu li se poate intampla si altora.
iii. Copiii trebuie invatati foarte repede semnele seductiei. Fie ca e vorba de cadouri ”secrete”, sau jocuri ”doar intre noi, de care sa nu stie mami sau tati”, e important pentru parinti sa cultive, pe de o parte, intimitatea copilului (”e in regula sa ai secrete fata de alti oameni”) dar pe de alta parte incredere ca si parintii pot pastra secretele copilului (”o sa le spunem secrete ale noastre”). Chiar daca nu realizeaza, in fata seductiei copilul reactioneaza cu alerta.
iv. Alerta copilului se manifesta prin regresie. Parintele e important sa observe cum, in fata seducatorului, copilul isi va modifica atitudinea ori comportamentul. Va spune ca nu-i place sa ramana cu X singur, sau va protesta daca trebuie lasat cu X. Va spune ca X ii da cadouri daca e cuminte, sau daca face ce-i spune X.
v. Atitudinea fata de straini e de asemenea foarte importanta. Un pradator sexual se hraneste din fantezie si fantasma. E important pentru el sa castige increderea victimei. De asta ai sa-l gasesti in spatii publice, aglomerate, dar si in pozitii unde are acces privilegiat la copii. Poate fi antrenorul de sport, poate fi babysitter, poate fi tutore privat/ meditator, poate fi instructorul de ski.
NB: Majoritatea agresiunilor sexuale sunt ”consimtite„ de copil. Astfel ca nu e totuna sa zici abuz sexual, sau viol. Abuzul sexual e prin constrangere, odata castigata increderea copilului (”o propunere pe care n-o poate refuza”). E de altfel si fantezia de scapare a agresorului, ca de fapt el nu face un rau pentru ca ”si copilul a vrut”. Acest alibi e doar un ochi in plasa seductiei. Uneori copiii vor nave spatiale. Asta nu inseamna ca stiu, sau inteleg, ce vor. Dar pentru agresor ”masca maturitatii” pe care o pune pe copil ii alimenteaza compulsia sexuala.
vi. Aceasta masca a maturitatii e uneori o capcana pe care insisi parintii o pun pe copil. ”E suficient de mare”, ”vrem sa crestem un copil independent” etc. Pana la varsta de 13 – 14 ani copiii traiesc intr-o lume cu granite abstracte relative, dominata de joc, relatii de prietenie, bazata pe incredere si comert emotional. Acest comert emotional creaza complicitate, coloreaza copilaria si e fundatia unei viitoare vieti de relatie sanatoase. Pradatorul sexual cauta sa se insereze in aceasta ”piata de trocuri”.
NB: Multi parinti permit acces precoce la Internet, si retele de socializare, copiilor. Asta implica FB, Yahoo Messenger, dar si aplicatii de comunicare (Whatssap, Telegram, Viber, Snapchat) pentru ca ”asa pot vorbi cu prietenii lor”. Nu doar atat, dar multi parinti permit copiilor sa se joace jocuri pe telefon, tableta, laptop care au o componenta PvP (player vs. player) sau multiplayer online. Este experienta mea ca astfel de locuri sunt presarate cu pradatori potentiali, dornici sa se angajeze in troc. Troc poate insemna puncte, armuri, niveluri, mod-uri, dar si acces la chatrooms, 3rd party aplicatii samd.
vii. Drept urmare e crucial ca parintele sa supravegheze, supervizeze, sa participe in jocul copilului. Copilul sub 14 – 16 ani nu are voie sa fie ”lasat singur” sa se joace. Nu e bine sa aiba propriul lui terminal. Din pacate acest apel din partea comunitatii de practica pica, inca, pe urechi surde in Romania, dar si in alte tari.
viii. Agresiunea sexuala este raportata tardiv, de cele mai multe ori, din cauza urechilor surde sau a ochilor orbi. Ce impiedica o discutie clara, transparenta a problemei e propriul nostru catalog de tabu-uri. Datele in schimb spun asa: Pana la 10 ani copilul va fi fost deja expus pornografiei. Va fi avut deja cel putin o experienta ”gri” sexuala in compania unui prieten sau coleg de clasa. Va fi avut cel putin un contact marginal cu un potential pradator sexual. In diverse studii meta-analitice, inclusiv in Romania, pana la varsta adulta peste 75% din femei, spre exemplu, vor fi avut parte de o experienta adversa.
NB: Asta nu inseamna ca baietii sunt mai putin expusi la abuz decat fetele. Ei sunt tinta predilecta a criminalitatii sexuale virtuale, furtului de identitate si apoi mobbing/ shaming si alte mijloace de agresiune cu substrat sexual in mediul online.
ix. E obligatoriu pentru un parinte, odata ce a aflat de la copilului lui ca a avut loc o agresiune sexuala, sa prioritizeze. In primul rand copilul trebuie securizat, discutia sa fie calda, cu reasigurari periodice ca el/ ea n-au gresit, ca e bine ca vorbesc despre asta. Detaliile sunt foarte importante. Stiu, ca parinte, ca in astfel de momente iti fierbe sangele dar fii pregatit sa cheltuiesti mult calm si postura. Copilul e important. Ce simti e cadoul otravit al agresorului. Astfel de fapte TREBUIE raportate politiei. Foarte rar un agresor sexual are o singura victima. In fapt majoritatea lasa o urma, fie de oportunitate fie prin fetis, de-a lungul vietii lor care se numara in ordinul zecilor de victime. Important, chiar daca suna desconsiderat, nu e daca prima victima e copilul tau. Important e ca ultima victima sa fie copilul tau.
NB: In toata cariera mea am distins intre boala si fapta. Da, pedofilia este o boala. O parafilie. Sunt mai multe afectiuni ale drive-ului sexual, intre care pedofilia e doar una. Abuzul sexual nu este o boala, este o fapta. O crima. Boala din spatele crimei ofera context, nici scuza nici acuza suplimentara, faptei. Rareori un parafiliac vine la psihiatru. E un neajuns al nostru, al medicilor, ca nu facilitam acces precoce celor cu probleme ale sexualitatii. Pe de alta parte NICIODATA un violator, un pradator sexual, un abuzator de copii nu va veni la psihiatru. Rareori se va preda autoritatilor. Parte din fantezia lui, ce-i alimenteaza foamea insatiabila de victime e si iluzia superioritatii si a omnipotentei. El poate sa faca ce vrea, si sa ramana liber, ascuns, disociat de responsabilitate. Astfel ca un pradator sexual trebuie prins. Ca sa fie prins in primul rand trebuie sa intre in atentia politiei. Dreptul oricarui copil este sa fie reprezentat, si daca a fost victimizat sa fie ocrotit prin acest gen de atitudine. Vocea copilului devine una cu vocea parintelui.
NB2: De departe sechela perena, drama victimelor de abuz sexual e ca adultii de langa ei nu au actionat. Nu i-au crezut. Nu au facut pasii catre prinderea agresorului. Au tinut, la randul lor, secrete. Frica parintilor in astfel de situatii e ca, daca merg la politie, vor adauga suferinta prin expunere. Dar copilul vrea sa fie auzit. Vrea sa stie ca omul rau va plati pentru lucrul rau pe care l-a facut. Parintele e gardian, nu e justitie. Comunitatea e justitie. Prin justitie copilul se intoarce inapoi in comunitate.
x. Sa educi copiii in comunitate in spiritul celor de mai sus e nu doar obligatoriu, e imperativ. O comunitate de prieteni poate pune la respect si cel mai dibaci pradator sexual. El e un atribut al umbrei, si daca educi copiii mai mari ei vor avea la randul lor grija de copii mai mici. Daca vor intelege sexualitate vor feri ochii de lucruri inca prea devreme sa fie vazute, ori intelese, de un frate mai mic, sau de o sora, sau de fetita de la clasa alaturata.
NB: Daca lasi astfel de lucruri in albia lor naturala violenta sexuala devine debuseu al multor alte probleme: violenta conjugala, etilismul unui parinte, saracia, abandonul parental, indiferenta sociala. Si asta pentru ca sexul si frica merg mana in mana, de la cele mai mici varste.
Si invata-ti copilul sa spuna NU. Cu voce tare. Invata-l sa tipe. Invata-l sa fie nesupus. Cearta-te constructiv cu el. O relatie buna cu copilul tau nu e cea in care e docil, obedient si ”cuminte”. E copil. Cumintenia e doar a pamantului fertil pentru pradator.
