joi, 28 martie, 2024

SRI, provocare fara precedent    

Distribuie:

Publicat:

Nu s-a mai intamplat niciodata pana acum. Comisia de control a activitatii SRI a solicitat, in premiera absoluta, demiterea unui ofiter. Si nu a unui ofiter oarecare. Este vorba de generalul Dumitru Dumbrava, care mai multi ani a condus Directia Juridica a institutiei, iar in prezent este secretar general. Interfata directorului SRI. Pentru acesta din urma este o veritabia provocare. Cum va reactiona?

Inainte de a raspunde la aceasa intrebare, sa incercam sa rezolvam o enigma prealabila. Cum se face ca domnul Eduard Hellvig nu a anticipat aceasta decizie a Comisiei, despre care de altfel s-a si vorbit anterior? Cum se face ca nu a luat nicio masura pentru a fi evitat acest scenariu fara precedent, care pana la urma reprezinta o umilinta pentru institutia pe care o conduce? Despre generalul Dumitru Dumbrava se vorbise mult anterior, el intrand in epicentrul atentiei opiniei publice la scurt timp dupa instalarea lui Hellvig la conducerea SRI cand, intr-un interviu, a facut faimoasa afirmatie legata de transformarea de care institutia pe care o reprezinta a Justitiei intr-un ”camp tactic”. Inca din acel moment, Eduard Hellvig avea obligatia de a interveni. Si a intervenit. I-a lua apararea lui Dumbrava. A incercat sa-i motiveze afirmatia. Cum? Invocand decizii ale CSAT precum si Strategia Nationala de Aparare, documente conform carora coruptia devenea o amenintare la adresa sigurantei nationale.

In consecinta, Hellvig nu numai ca nu a condamnat aceasta practica a interventiei SRI in actul de Justitie, dar a si sustinut-o, intarind pozitiile lui Dumbrava in baza unui argument fals. Si anume ca CSAT, prin deciziile pe care le ia, ar fi o institutie care poate emite acte legislative. El a folosit de asemenea argumentul existentei unei Strategii Nationale de  Aparare. Este advarat ca CSAT, sub regimul Traian Basescu, a elaborat in urma cu mai multi ani o asemenea strategie, in care si presa era enumerata printre factorii de risc pentru siguranta nationala. Dar la fel de adevarat este ca respectiva strategie, in urma scandalului public pe care l-a generat, nu a fost supusa niciodata aprobarii Parlamentului. Ea a fost implementata in mod ilegal.

Tocmai fiindca a sustinut si a incercat sa argumenteze pozitiile lui Dumbrava, domnul Hellvig, in necunostinta de cauza la acea data, a contribuit la perpetuarea unor practici de care nu se facea responsabil doar seful de atunci a sectiei juridice. Interventia de tip invaziv a SRI in domeniul Justitiei, care a insemnat supravegherea judecatorilor, influentarea deciziilor acestora in sensul dorit de SRI si sanctionarea celor care nu se conformau, a continuat si sub mandatul lui Hellvig pana cand, in acest an, Curtea Constitutionala a Romaniei a trasat, prin decizii consecutive, o linie rosie peste care SRI nu mai putea sa treaca sub nicio forma, incercand astfel sa apere independenta Justitiei. Abia atunci domnul Hellvig a inteles cum stau lucrurile si presupun ca a decis ca SRI sa se retraga din faimosul ”camp tactic”.

Pentru ca discutiile legate de Dumbrava au continuat sa ramana o preocupare a opiniei publice, directorul SRI a mai facut un pas, mutandu-l pe acesta de la sefia directiei juridice a SRI si numindu-l secretar general.

O eroare extrem de grava. Pentru ca functia de secretar general inseamna, nici mai mult nici mai putin, decat plasarea generalului Dumbrava chiar in epicentrul institutiei, el devenind un filtru pentru toate informatile sensibile  destinate sa ajunga la directorul SRI. Dintr-o anumita perpectiva, functia de secretar general este chiar mai importanta decat functia de sef al unui serviciu, fie el si juridic.

Rand pe rand, in ultima vreme au fost denuntate practici scandaloase ale unor ofiteri SRI, care au distorsionat grav atat actul de urmarire penala cat si actul de Justitie. Disputa pe aceast tema nu avea cum sa inceteze pana cand faptele asemenea devoalate nu erau denuntate intr-o maniera care sa confere singuranta ca asa ceva nu se va mai intampla in viitor. Prin urmare, presiunea  a crescut.

Eduar Hellvig a avut o sansa de a lua masuri si de a opri aceasta avalansa de critici la adresa serviciului pe care-l conduce. Cea mai la indemana dintre aceste masuri era eliberarea din functie, prin trecerea in rezerva a generalului Dumitru Dumbrava. Fiindca nu s-a intamplat acest lucru, s-a ajuns in situatia prezenta.

In acest moment, Hellvig trebuie sa decida daca il mentine pe Dumbrava in SRI in ciuda solicitarii Parlamentului sau daca intra intr-un curs de coliziune cu puterea legislativa, mentinandu-l. Daca nu cedeaza, situatia politica din Romania se va tensiona si mai mult, iar SRI ar putea deveni un paratrasnet. Daca cedeaza, se creaza un precedent. Va fi posibil ca si alta data parlamentarii sa poata interveni in politica de cadre a SRI. Dintr-o anumita perpectiva, se deschide chiar o cutie a Pandorei. In sensul ca daca este evident ca nu doar Dumitru Dumbrava a tratat Justitia ca pe un camp tactic, ci un cerc mult mai larg de ofiteri SRI, care a actionat nu doar in Bucuresti, ci si in celalalte localitati ale tarii, atunci se impun si alte exmatriculari din institutie.

Este interesant de urmarit ce va face Eduard Hellvig dupa ce a pierdut in prima runda.

Sorin Rosca Stanescu, jurnalist

Pe aceeași temă

Cele mai citite

spot_img