Acesti doi tineri au crescut impreuna in centrul de plasament, ca mai apoi sa se casatoreasca si sa-si intemeieze propria lor familie • Au reusit tot ce in trecut era numai un vis • Au dat sansa unui copil din plasament sa aiba o viata mai buna, fara sa simta aceeasi suferinta pe care au simtit-o ei doi • Ei spun ca, atat timp cat sunt impreuna, nimic nu ii poate desparti
Elena Tamas a simtit pe pielea ei ce inseamna abandonul, singuratatea si tristetea. A avut parte de iubire si protectie pana la varsta de doi ani, dar aceste sentimente au disparut mai repede decat s-ar fi asteptat. Fara pic de mila si resentimente, mama ei a abandonat-o in anul 1990 in centrul de plasament "Elena Farago" din Barlad.
In ciuda destinului care se arata a fi nefavorabil, povestea ei de viata este o lectie pentru noi toti. Elena este exemplul viu ca orice om poate reusi. Alaturi de ea l-a avut mereu pe Daniel, sotul ei, un alt copil care a fost ravasit zi de zi de aceleasi intrebari, de ce a fost abandonat, de ce nu poate fi un copil normal. Povestea lor de dragoste incepe intre aceiasi patru pereti in care cei doi tineri si-au fost aproape unul altuia timp de doisprezece ani.
Daniela a crescut inca de la varsta de doi ani alaturi de oameni straini si nu a primit niciodata afectiunea si atentia de care are nevoie orice copil pentru a creste frumos. Fiind destul de mica, nu avea capacitatea sa inteleaga ce si de ce se intampla, dar timpul i-a fost fidel si odata cu trecerea lui, dezamagirile au cuprins-o, iar intrebarile o chinuiau zi de zi. Cand incerca sa o caute, Elena se izbea de acelasi zid imens de indiferenta, rautate si insensibilitate.
