Înălțarea Domnului este a doua cea mai importantă sărbătoare după Paște și vine în casele tuturor românilor cu o serie de tradiții și obiceiuri ce sunt respectate cu sfințenie de ani buni. La 40 de zile de la Paște, în calendarul ortodox este marcată Înălțarea Domnului, a doua cea mai importantă sărbătoare după Învierea lui Iisus. Aceasta mai este cunoscută, în popor, și ca Ispas și toți creștinii trebuie să țină cont de tradițiile și superstițiile ce marchează această zi cu o mare însemnătate.
Tradiții și obiceiuri de Înălțarea Domnului
Dacă începând cu noaptea Învierii lui Iisus Hristos creștinii salută cu „Hristos a Înviat”, acum, începând de mâine, 28 mai, toată lumea va spune „Hristos S-a Înălțat”. De asemenea, există o mulțime de tradiții și obiceiuri pentru această zi sfântă. Înălțarea Domnului mai este cunoscută, în popor, drept Joia Iepelor și, potrivit credinței populare, cei care mor în această zi, ajung direct în Rai, toate păcatele lor fiind iertate de Dumnezeu.
De asemenea, în ziua de Înălțare femeile nu dau cu împrumut sare și nici foc din casă, pentru că există o superstiție potrivit căreia casa va vui, iar vacile nu vor mai da lapte. La fel ca în ziua de Paște, credincioșii vopsesc și ciocnesc ouă roșii, spunând, de această dată, „Hristos S-a Înălțat”. Este ultima zi când se pot mânca ouă roșii. Potrivit unei tradiții din popor, pentru a avea o recoltă bogată, bătrânii spun că toate semănătorile trebuie să fie făcute până în ziua Înălțării.
În ziua Înălțării Domnului se fac pomeni şi se împarte pentru morţi, mai ales brânză, ceapă verde, pâine caldă şi rachiu. De asemenea, oamenii își leagă frunze de nuc la brâu, pentru că se spune că și Iisus Hristos le-a purtat, la momentul Înălțării. În unele regiuni din România, oamenii se bat cu leuștean pentru a fi feriți de lucruri rele și de boli.
Rugaciunea pe care să o rostești în ziua de Înălțare
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei?
Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului. Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie, Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când, dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
