Vitamina D este esențială pentru anumite funcții ale organismului, dar care este nivelul optim în sânge și cum obținem mai multă vitamina D?
Vitamina D, supranumită „vitamina soarelui”, deoarece corpul o produce după expunerea la soare, este cunoscută de mult timp ca fiind de ajutor în construirea oaselor puternice, prin creșterea absorbției de calciu și fosfor în organism. În ultimii ani, cercetările privind rolul vitaminei D în alte afecțiuni au început să se extindă rapid.
Ce este vitamina D
Vitamina D3, cunoscută și sub denumirea de colecalciferol, este o vitamină produsă la nivelul pielii, care trebuie transformată în hormonul denumit calcitriol pentru a fi benefică organismului. Vitamina D se prezintă sub formă de vitamina D2 (ergocalciferol), vitamina D3 (colecarciferol) sau vitamina D sintetică (vitamina D5). Vitamina D3 este benefică pentru sistemul imunitar, sistemul osos și muscular, prevenind anumite boli, potrivit doc.ro.
Vitamina D ajută corpul să absoarbă calciul (unul dintre principalele elemente esențiale ale osului) din alimente și suplimente. Persoanele care primesc prea puțină vitamină D pot dezvolta oase moi, subțiri și fragile, o afecțiune cunoscută sub numele de rahitism la copii și osteomalacie la adulți.
Vitamina D este importantă pentru organism și în multe alte moduri: mușchii au nevoie de această vitamină pentru a se mișca, de exemplu, nervii au nevoie de ea pentru a transporta mesaje între creier și fiecare parte a corpului, iar sistemul imunitar are nevoie de vitamina D pentru a combate bacteriile și virusurile invadatoare. Împreună cu calciul, vitamina D ajută și la protejarea adulților în vârstă de osteoporoză. Vitamina D se găsește în celulele din tot corpul.
Nivelul de vitamina D al unei persoane este influențat de:
aria geografică în care locuiește (cu cât se află mai la nord de paralela de 37°, cu atât riscul de a avea carență de vitamina D crește);
culoarea pielii sale (persoanele cu pielea mai închisă la culoare au, de obicei, niveluri mai scăzute de vitamina D decât persoanele cu piele mai deschisă. De exemplu, afro-americanii au, în medie, aproximativ jumătate din vitamina D în sânge comparativ cu americanii albi).
vârstă (capacitatea pielii de a produce vitamina D scade odată cu înaintarea în vârstă, persoanele de peste 65 de ani generând doar o pătrime din cantitatea de vitamina D pe care o aveau la 20 de ani);
greutate (dacă ai un indice de masă corporală peste 30, este posibil să ai un nivel scăzut de vitamina D; în sânge, vitamina D este stocată în grăsimi, astfel încât la persoanele cu obezitate, mai puțină vitamină circulă în sânge, unde este disponibilă pentru utilizare de către organism);
alimentație (foarte puține alimente conțin în mod natural vitamina D);
eventualele probleme de sănătate (persoanele cu boli inflamatorii intestinale, boli hepatice sau fibroză chistică, printre altele, pot avea probleme la absorbția vitaminei D, ceea ce poate duce la carență).
Câtă vitamina D ar fi bine să avem în sânge?
Un studiu la care au participat 2.000 de femei în perioada de perimenopauză, care au fost urmărite timp de aproape 10 ani, a descoperit faptul că nivelurile de vitamina D mai mici de 20 ng/mL au fost asociate cu un risc ușor crescut de fracturi nontraumatice.
Concluzia cercetătorilor a fost că, deoarece puține alimente conțin vitamina D, suplimentarea cu această vitamină este justificată la femeile de vârstă mijlocie, cu niveluri mai mici de 20 ng/ml. Pentru marea majoritate a persoanelor sănătoase, nivelurile mult mai mici, adică 10-15 ng/ml, ar trebui să fie în regulă
Majoritatea experților sunt de acord că ar trebui să verificăm nivelurile de vitamina D la persoanele cu risc ridicat, adică la acelea care au cel mai mare risc de a avea o carență reală. Această categorie include persoanele care suferă de anorexie nervoasă, persoanele care au avut intervenții chirurgicale de by-pass gastric, pe cele care suferă de alte sindroame de malabsorbție, pe cele care au pielea închisă la culoare sau își acoperă în totalitate pielea când ies din casă (și astfel absorb mai puțină lumină solară).
În plus, anumite populații necesită un nivel de vitamina D de 20 ng/ml sau mai mare, cum ar fi femeile la perimenopauză, persoanele diagnosticate cu osteopenie (densitate osoasă redusă, dar nu osteoporoză), osteoporoză sau alte tulburări scheletice, precum și femeile însărcinate și care alăptează. Toate aceste grupuri trebuie examinate și tratate după caz.
Simptomele carenței de vitamina D sunt oboseala cronică, slăbirea sistemului osos și muscular, afecțiuni ale sistemului nervos, slăbirea sistemului imunitar, infertilitatea, boli ale aparatului cardiovascular și diabetul. Studiile asociază lipsa de vitamina D3 mai ales cu afecțiuni ale sistemului respirator, precum răcelile, bronșita sau pneumonia.
