Psihologul Andra Tănăsescu explică diferența dintre vulnerabilitate și intimitate, dar și cum intimitatea nu poate exista fără vulnerabilitate.
Mulți pretind că își doresc să ajungă la un anumit nivel de intimitate, de apropiere față de un potențial partener, însă nu mulți sunt cei care sunt cu adevărat dispuși să facă ceea ce este necesar pentru a le obține.
Potrivit psihologului Andra Tănăsescu intimitatea este foarte râvnită, dar totodată întâlnim tot mai multe persoane nefericite din cauza lipsei de intimitate. Cei mai mulți dau vina pe celălalt: „nu știe cum să se deschidă”, „nu știe să iubească”, „are o problemă”, iar majoritatea relațiilor tinere ajung să se sfârșească prea curând, chiar înainte de a primi o șansă adevărată de a deveni o relație.
Vulnerabilitatea, un pericol?
Dincolo de lipsa de compatibilitate sau de faptul că mulți nu știu ce își doresc cu adevărat, stă altceva: lipsa de autenticitate și neasumarea propriei vulnerabilități. În cultura noastră în special (dar nu numai), vulnerabilitatea este asociată cu ceva periculos care ne amenință siguranța și integritatea. Este privită ca fiind acel monstru de sub pat, cel al cărui nume nu-l rostim și la care nu ne referim sub nicio formă. Problema este că am ajuns să punem o etichetă complet greșită! A fi în pericol și a-ți asuma propria vulnerabilitate sunt două lucruri complet diferite.
