Calendarele populare scriu putin despre aceasta zi, in general, ca taranii au voie sa lucreze numai pana la amiaza, ca se face claca pe mancare si bautura si ziua se tine ca aparare de grindina. In judet, era la mare cinste in satele de cam
In volumul “Anotimpuri magico-religioase”, Marcel Laptes mentioneaza ca Sfantul Iuda este sustinatorul unuia din stalpii pamantului, aparand astfel intreaga lume de toate fenomenele meteorologice distructive si este consemnat cu data fixa in calendarul ortodox, la 19 iunie, fiind respectat in satul traditional ca etapa importanta a verii.
Dupa unele credinte, Iuda ar fi fost frate cu Sf. Ilie. De aceea, el are putere asupra furtunilor si grindinei.
Alteori, Sfantul Iuda este considerat una dintre divinitatile cu caracter malefic fiind confundat cu un alt Iuda, vanzatorul lui Iisus.
Conform lui Marcel Laptes, aflandu-se in miezul verii agrare, ”Sfantul Iuda” – patronul Holdelor – este asociat cu divinitatile specifice ale ploilor distructive, ale fulgerelor si trasnetelor, si chiar ale cutremurelor.
Ca si Vartolomeu’ graului, acest sfant agrar era la mare cinste in satele noastre, in timpul mai vechi, mai ales in cele din campie, de pe Valea Muresului. Astfel, in satul Bobalna, comuna Rapolt, pana aproape de zilele noastre, preotii ce slujeau la biserica sfatuia oamenii sa aiba grija de Sfantul Iuda sa-l sarbatoreasca pentru a-si proteja holdele impotriva grindinei.
Sarbatorirea Sfantului Iuda: Obiceiuri, magie si traditie
Etnograful Marcel Laptes citeaza marturia unui batran din satul Bacea conform caruia sapand in ”Ziua de Iuda”, “o grindina cu potop de gheata” i-a distrus holdele, in timp ce pe ale vecinului, care a respectat sarbatoarea, nici nu le-a atins.
In satele de munte hunedorene, satenii tineau ziua ca nu cumva sa vina fiarele salbatice sa le intre in gospodarii sau in turme.
In alte sate, taranii se fereau sa lucreze in 19 iunie, deoarece credeau ca prin caracterul sau malefic, Sfantul Iuda le va trimite cutremure si surpaturi de teren.
Nu erau practicate nici ritualurile descantecelor deoarece exista credinta ca „era rau de moarte naprasnica prin trasnet, ca cine lucra oarece era lovit de nebuneala” (Marcel Laptes, Anotimpuri magico-religioase).
In satele de munte din Tara Hategului batranii „in sarbatoreau pe Sfantul Iuda ca sa-si protejeze turmele de fiarele salbatice.
In alte regioni, batranii cred ca Iuda a adus varsatul si bubele rale din smoala iadului si-le da peste cei ce nu-l cinstesc.
Dar cel mai rau era pedepsita munca la constructia unei case incepute, derulate sau terminate in aceasta zi. Era cel mai mare afront adus patronului cutremurelor, Sfantul Iuda, care „prapadea pe loc tat ce-i ridicat”.(Marcel Laptes, Anotimpuri magico-religioase).
Pana aproape de zilele noastre, taranii din unele sate din Tara Zarandului, Buces si Vulcan nu ridicau nici macar o piatra s-o puna la temelia casei pentru a nu-l supara pe Sfant care ar fi putut sa prapad, de misca locul de casa, de tot se darama”, ne spunea un mester batran, varar de la Buces – Vulcan.
In zona Ardealului si Banatului, batranele obijnuiesc sa infiga un topor in fata casei atunci cand vad ca „ploua cu piatra” crezand ca Sfantul se va imbuna si va trimite grindina in alta parte.
Traditii si obiceiuri identificate si promovate in cadrul campaniei de comunicare online ”Cultura si tainele painii”.
